Read Aloud the Text Content
This audio was created by Woord's Text to Speech service by content creators from all around the world.
Text Content or SSML code:
STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE – J. PIAGET Dezvoltare umană = totalitatea modificărilor succesive (fizice, cognitive, sociale, emoționale) pe care le parcurge un individ de-a lungul întregii sale vieți (din momentul concepției sale până la moarte). • D. fizică; • D. cognitivă; • D. psihosocială. Jean Piaget (1896 – 1980) • Preocupat de biologie – teza de doctorat – despre moluște; • A studiat dezvoltarea lingvistică a copiilor; • A pus bazele epistemologiei genetice; • Teoria sa a influențat: o Psihologia dezvoltării o Educația o Psihologia cognitivă o Inteligența artificială Intrebari: • „De ce vorbește un copil și cu cine vorbește de fapt?” • „De ce pune atât de multe întrebări?” • ”Care sunt nevoile pe care tinde un copil să le satisfacă atunci când vorbește?” Stadialitatea cognitivă Cogniţia se referă la cunoaştere Dezvoltarea cognitivă se referă la achiziţia cunoașterii în copilărie Modul în care copiii achiziționează instrumentele de bază ale cunoașterii și cum le transformă în mijloace de adaptare la mediu Procese cognitive: • înţelegerea, • raţionamentul, • gândirea, aspecte ale inteligenţei umane pe • rezolvarea de probleme, care le folosim ca să ne adaptăm • învăţarea, la mediu şi ca să îi conferim acestuia un sens. • conceptualizarea, • clasificarea, • memoria TEORIA LUI PIAGET ESTE UNA STADIALĂ Stadiul în perspectivă genetică presupune: • ordinea diverselor achiziții este neschimbată; • există o structură proprie stadiului, și nu doar o juxtapunere de proprietăți; • structura reconvertește achizițiile anterioare, care nu dispar, ci se manifestă doar în altă formă; • fiecare copil are o traiectorie specifică dezvoltării sale cognitive. Fiecare stadiu comportă un moment de pregătire și unul de închegare / reprezintă un moment de echilibru al vieții psihice = relativ ==== trecerea la un nou stadiu. STADIILE DEZVOLTĂRII COGNITIVE 1. Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani) 2. Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani) 3. Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani) 4. Stadiul operaţiilor formale (11/12 ani – 15/16 ani sau niciodată) Stadiul inteligenţei senzoriomotorii (0-2 ani) - corespunde dezvoltării şi coordonării capacităţilor senzoriale şi motorii ale copilului. Principalul „instrument” psihic al adaptării la realitate este schema senzorio-motorie, în timp ce principala „achiziţie” este permanenţa obiectului. - coordonarea abilităților senzorio-motorii → înțelegerea intuitivă a unor: - Relații rudimentare de tip cauză-efect - Relații temporale – trecut/viitor - Relații spațiale - la finalul acestui stadiu copilul: - Înțelege faptul că lumea este compusă din entități care există fie că le percepem direct sau nu – permanența obiectului - Capacitatea de explorare intenționată, prin încercare și eroare a proprietăților obiectelor - Interiorizarea acțiunilor – formarea primelor simboluri reprezentaționale - Imitația amânată – poate să evoce reprezentările interne simbolice a obiectelor absente Stadiul preoperaţional (2-7/8 ani) Operația = orice procedură utilizată pentru a acționa mental asupra obiectelor - adunarea a 2 obiecte la alte 3 obiecte; - ordonarea unor obiecte după mărime; - clasificarea animalelor în categorii diferite. În acest stadiu, copilul nu poate utiliza toate aceste operații mentale, datorită unor caracteristici ale gândirii: egocentrismul, animismul, rigiditatea și raționamentul prelogic Caracteristici: • Abilitatea de a gândi în simboluri (cuvinte, imagini mentale, care înlocuiesc ”ceva”, utilizate în încercarea de a înțelege lumea) . • In locul interacţiunii directe cu mediul, copilul este capabil să utilizeze deja reprezentările mentale ale mediului şi să interacţioneze cu acestea • Copilul va utiliza simboluri pentru a-și reprezenta obiectele • Abilitatea de a opera logic într-o singură direcţie (rigiditatea gândirii). • Ireversibilitatea = tendința de a se gândi la obiecte sau evenimente în ordinea în care au fost experimentate prima dată • Copiii preșcolari – incapabili să refacă mental o secvență • Gândirea reversibilă permite realizarea de adunări și scăderi • Scăderea este inversul adunării – înțelegerea acestui principiu (nu memorarea lui) = înțelegerea fundamentelor aritmeticii - capacitatea de simbolizare - utilizarea jocului dramatic –formă a gândirii simbolice, intuitive – integrează diferite experiențe de viață sub forma unor scenarii - comunicare verbală ➢ evoluție rapidă a abilităților verbale (lexicale, sintactice și discursive) ➢ 2 ani -250 de cuvinte ➢ 6 ani – câteva mii de cuvinte (Nelson, 1973) - este posibilă schematizarea obiectelor în desen. - egocentrism - dificultăţi în a distinge între propriul punct de vedere și perspectivele celorlalți - convingerea că alte persoane văd lumea identic cu ei și o experiențiază în mod similar - pot să atribuie sentimentele lor altor persoane și obiectelor neînsuflețite Stadiul operaţiilor concrete (7/8-11/12 ani) Înţelegerea legii conservării. - conservarea = înțelegerea faptului că anumite caracteristici de bază ale obiectelor (lungime, arie, volum, greutate) rămân constante, chiar dacă înfățișarea lor este modificată perceptiv. Capacitatea de a seria. - serierea = capacitatea de a aranja mental itemii pe baza unor dimensiuni precum înălțime, greutate, timp, viteză. – în jurul vârstei de 6-7 ani Ex: Dacă A mai înalt decât B și B mai înalt decât C cine este mai înalt - operația de tranzitivitate Capacitatea de a clasifica - clasificarea = abilitatea copiilor de a sorta obiecte pe baza unor criterii și înțelegerea fenomenului de incluziune a claselor (înțelegerea relațiilor de tip parte/întreg) Ex: mărgele de lemn - Intelegerea invariatiei - conceptul de numar - invariatia numarului = numarul total de monede dintr-un sir rmane acelasi, fi ca monedele sunt aporpiate sau distantate - Tranziția spre o gândire de tip obiectiv Conștientizarea faptului că mai mulți copii pot avea interpretări diferite asupra aceluiași eveniment Ancorați în realitatea concretă Rezolvă probleme predominant prin manipularea directă a obiectelor Stadiul operaţiilor formale (11/12 ani – 15/16 ani sau niciodată) Raţionamentul ipotetico-deductiv = abilitatea de a formula ipoteze cu privire la posibilitatea producerii unui eveniment și de a genera predicții despre evoluția acelui eveniment Operarea asupra posibilului = capacitatea de a formula concluzii despre situații care nu au făcut obiectul unor experiențe nemijlocite Caracteristici ale gândirii adolescentului: - Operarea asupra posibilului = capacitatea de a formula concluzii despre situații care nu au făcut obiectul unor experiențe nemijlocite - Gândirea abstractă = desprinderea de prezentul concret și trecerea la abstract sau posibil = proiectarea propriei imagini în viitor (argumentare pro – contra) - Formulare și testare de ipoteze - Abilități metacognitive (raportarea critică la propria gândire, monitorizarea activă, reglarea strategiilor de învățare pentru realizarea propriilor scopuri) - Preocupări privind probleme sociale şi de identitate